relatii pe perioada determinata

relatii pe perioada determinata.

in cat timp se pot pune corzi la chitara cu tot cu primul acordaj? in 8 minute, daca sunt sunata si mi se spune “ia si chitara” iar tu intri in panica pentru ca tocmai ai scos corzile si ai lustruit lemnul instrumentului si l-ai lasat sa respire un pic si crezi ca ai tot timpul pana vineri la concert numai ca emisiunea e peste 2 ore… :)

multe din lucrurile pe care trebuie sa le facem in regim de urgenta ne ies foarte bine pentru ca ne concentram toate cunostintele si energiile si adrenalina intr-un interval scurt, de obicei imposibil. reusita e intens savurata in astfel de momente, ne da masura nivelului de pregatire (nu, nu ma refer la schimbatul de corzi de chitara, inceputul era doar un pretext… :) ) termenul-limita, cu cat este mai indepartat, cu atat va scadea sansa “proiectului” de a fi realizat in etape logice, coerente. stim bine ca de obicei cu 4 zile inainte de dead-line incepem sa ne ingrijoram, cu 3 zile inainte deschidem fisierele, cu 2 zile inainte scriem primele 2 pagini (din 47) si abia in ultima zi, cu noapte cu tot, muncim ca disperatii. exceptiile sa nu citeasca articolul asta :)

vorbeam de curand despre termene date unor relatii. daca durata unei casatorii ar fi predeterminata (5 ani de mariaj dupa care expira contractul) ar insemna oare ca ne-am manifesta altfel, ca am fi mai atenti, ne-am purta mai cu grija in raporturile de cuplu? daca aplic totusi patternul de comportament descris mai sus, legat de dead-line-uri, cred ca am cadea in acelasi pacat al crizei din mariajul pe termen nelimitat: abia pe ultima suta de metri ne-am trezi ca vrem sa facem, sa dregem, ne-am implica activ, am corecta greseli, am rescrie atitudini, fie si temporar. asa ca iata-ma cum nu pot fi de acord cu ideea de relatie pe termen fix, ca nici asta nu imbunatateste cu nimic lucrurile…

ieri s-a discutat in studioul tv, printre altele, despre ce anume inveti dupa o relatie care nu a mers bine. daca fiecare ar invata cate ceva, tot ce ar urma “dupa” ar fi perfect. fiind vorba de adulti insa, voi repeta ceea ce mi-e clar de foarte multi ani: adultii nu se schimba :) cine a avut un comportament donjuanic se va manifesta la fel in continuare, cine a fost lenes si lipsit de exercitiul de daruire va lancezi in continuare. numa’ sa treaca fluturii din dragostea nr 2 si sa intram in “normal”-ul de cuplu, in rutina aceea inevitabila. stai o tzara!

via net

Anunțuri

despre cea pe care o iubesc…

Dacă aș fi bărbat, n-aș iubi o femeie pentru frumusețea ei, ci pentru feminitatea ei… M-aș uita stăruitor doar spre o femeie care nu m-a zărit, preocupată doar ca să fie ea însăși.

Aș ști că-i frumoasă și dinîntunericul unei săli de teatru, pentru că nu râde strident și nici nu și-a urcat picioarele pe scaunul din față și pentru că plânge discret la replicile frumoase.. I-aș lua urma pașilor doar dacă aș simți că mă va refuza rece și politicos, pentru că nu-i place să fie agățată pe stradă. Dacă aș vedea-o pentru a doua oară, aș zâmbi de felul în care-și dă părul după ureche și mi-aș imagina că de-acolo, de la gâtul dezgolit, aș începe s-o sărut, când mi-ar da voie.. M-aș trezi dimineața cu chipul ei pe tavan, uitându-se încruntată și dulce către altul. Mi-ar plăcea pentru că merge hotărâtă și nu se îmbracă mulat, ci în alb și negru, nu e rujată și pudrată, ci doar limpede și fragilă la vedere…

Continuă să citești despre cea pe care o iubesc…

se asterne frigul peste … noi!

Am invatat sa ma incred in greselile proprii, dar mai ales in ale altora. Sunt lectii lipsite de frumusete, insa. Vin pe nepregatite, iar invatamintele nu ni le insusim imediat. E nevoie de timp. Alte si alte anotimpuri se succed pana cand reusim sa ne dezlipim fruntile din cotidianul pixelat si sa acceptam minusurile si plusurile oricarei ecuatii a caror necunoscute suntem, astfel incat sa nu obtinem vreodata rezultatul sumbru al singuratatii.

Continuă să citești se asterne frigul peste … noi!