din Suflet

ma uit ca nu mai ajung sa scriu pe blog, desi imi propusesem sa faca asta cu mult mai des la inceputul anului.

ma uit ca nu am reusit sa imi fac cu mult mai multi prieteni, desii…acelasi gand bun l-am avut. ba chiar incep sa pierd prietenii mai vechi. sa nu fii meritat? {m}s-a{am} schimbat atat de mult incat lucrurile nu se mai leaga, se lovesc reci unele de altele fara a mai gasi nici macar un punct de coeziune macar bilaterala?

sunt lucruri care ne plac, sau cel putin ne gadila interiorul intr-un mod placut si da, recunosc! ajungem sa pierdem timp,sa ne pierdem pe noi insine in mirajul ideilor ce ne fura orele…acum au fost 8 /12/16/21(acel inca putin si inchid totul, nu mai pot!)/23/1/3(aproape!)

sa fie oare trista aceasta rapire de sine doar pentru ca nu vrei un lucru sa il faci doar asa, sa fie placut? ci dorest sa iasa bine, u vrei altfel decat bine, sa iti placa, sa fii mandru de ceea ce ai realizat macar aproape perfect?

as putea lasa lucrurile in acea @voie a sortii si sa le @mantuiesc repede, doar sa fie facute. dar mi-e sila si mi-e prea drag ce fac acum pentru a nu-mi mai pasa…

daca iti place ceva sau visezi sau pur si simplu te gandesti ce bine ti-ar sta daca: fa-o!!! nu te gandi la bugetul redus, la timpul ce ti-l mananca, la nervi si telefoane incheiate rapid cu un@mai lucrez putin si te sunt eu… – nimic nu egaleaza satisfactia pe care o ai la final!

p.s. Multumesc Cerului pentru tot! asta inseamnand putin design,o mica excursie mai tehnologica, dar sanatoasa!

Enjoy it! :-)

Anunțuri

you can’t catch me…anymore!

dezamagirea mai mare ar fi nu esecul unei tentative, impulsul ce te-a impins sa trasezi mai departe de o simpla tabla si cu o alta creta decat alba gandul tau, visele tale, ci temerea aceasta sa-ti cuprinda fiinta paralizandu-ti vointa. si cred ca L. Blaga spunea asta pe undeva….

dar gata! Domeniul se inregistreaza (se mai asteapta confirmarea platii or something), ne uitam timid la hosting si incepe sa scriem articole… mi-e inima cat un purice pentru ca e un proiect important, de suflet pe care l-am amanat. vreau si sper sa iasa ceva pe masura visului meu!

pentru asta se va lucra de la noul meu laptop, un hp g6 cu i3 generatia cu numarul 2 :p, ajutat de inca doua monitoare externe, gratie placii grafice dedicate ATI, cu doza zilnica de cafea si alte nebunii…

–==Va urma==–

relatii pe perioada determinata

relatii pe perioada determinata.

in cat timp se pot pune corzi la chitara cu tot cu primul acordaj? in 8 minute, daca sunt sunata si mi se spune “ia si chitara” iar tu intri in panica pentru ca tocmai ai scos corzile si ai lustruit lemnul instrumentului si l-ai lasat sa respire un pic si crezi ca ai tot timpul pana vineri la concert numai ca emisiunea e peste 2 ore… :)

multe din lucrurile pe care trebuie sa le facem in regim de urgenta ne ies foarte bine pentru ca ne concentram toate cunostintele si energiile si adrenalina intr-un interval scurt, de obicei imposibil. reusita e intens savurata in astfel de momente, ne da masura nivelului de pregatire (nu, nu ma refer la schimbatul de corzi de chitara, inceputul era doar un pretext… :) ) termenul-limita, cu cat este mai indepartat, cu atat va scadea sansa “proiectului” de a fi realizat in etape logice, coerente. stim bine ca de obicei cu 4 zile inainte de dead-line incepem sa ne ingrijoram, cu 3 zile inainte deschidem fisierele, cu 2 zile inainte scriem primele 2 pagini (din 47) si abia in ultima zi, cu noapte cu tot, muncim ca disperatii. exceptiile sa nu citeasca articolul asta :)

vorbeam de curand despre termene date unor relatii. daca durata unei casatorii ar fi predeterminata (5 ani de mariaj dupa care expira contractul) ar insemna oare ca ne-am manifesta altfel, ca am fi mai atenti, ne-am purta mai cu grija in raporturile de cuplu? daca aplic totusi patternul de comportament descris mai sus, legat de dead-line-uri, cred ca am cadea in acelasi pacat al crizei din mariajul pe termen nelimitat: abia pe ultima suta de metri ne-am trezi ca vrem sa facem, sa dregem, ne-am implica activ, am corecta greseli, am rescrie atitudini, fie si temporar. asa ca iata-ma cum nu pot fi de acord cu ideea de relatie pe termen fix, ca nici asta nu imbunatateste cu nimic lucrurile…

ieri s-a discutat in studioul tv, printre altele, despre ce anume inveti dupa o relatie care nu a mers bine. daca fiecare ar invata cate ceva, tot ce ar urma “dupa” ar fi perfect. fiind vorba de adulti insa, voi repeta ceea ce mi-e clar de foarte multi ani: adultii nu se schimba :) cine a avut un comportament donjuanic se va manifesta la fel in continuare, cine a fost lenes si lipsit de exercitiul de daruire va lancezi in continuare. numa’ sa treaca fluturii din dragostea nr 2 si sa intram in “normal”-ul de cuplu, in rutina aceea inevitabila. stai o tzara!

via net

se asterne frigul peste … noi!

Am invatat sa ma incred in greselile proprii, dar mai ales in ale altora. Sunt lectii lipsite de frumusete, insa. Vin pe nepregatite, iar invatamintele nu ni le insusim imediat. E nevoie de timp. Alte si alte anotimpuri se succed pana cand reusim sa ne dezlipim fruntile din cotidianul pixelat si sa acceptam minusurile si plusurile oricarei ecuatii a caror necunoscute suntem, astfel incat sa nu obtinem vreodata rezultatul sumbru al singuratatii.

Continuă să citești se asterne frigul peste … noi!

sfarsit…

stii? mult timp apoi nu am vrut sa ma intorc de pe front. voiam sa merg mai departe, chiar daca adeseori acest mai departe insemna sa dam indarat, sa lasam inamicului ce reusisem cu greu sa cucerim, iar victoria noastra era adeseori de ordinul a catorva zile dintr-o saptamana, o zi sau poate chiar o ora.inainte ajungeam sa fugim parca zambind spre primul loc de unde puteam riposta inversunati, stiam ca nu vom ajunge noi la capatul pamantului ca acolo sa primim branci peste margine si sa cadem in haul acela infernal.

dar acum este altfel. am vazut ca nu e doar o chestiune de timp, ordine si munitie sa castigam. vad cum vieti se pierd, cum cei dragi se sting langa tine, cum pier spulberati de grenade si obuze. te privesti speriat uneori pentru ca nu cumva mana, degete sau alte parti din corpul celor din jur sa nu ti se rataceasca prin buzunare; nu frigul, mizeria sau foamea te scarbeste, cat violenta asta pe care nu ti-o poti explica.

Continuă să citești sfarsit…

cu manusi..

7 studenti, 3 si 4, asteapta sosirea medicului. emotii pentru ca e prima zi. mereu ai emotii prima oara, orice ar fi. prima intalnire, prima zi de scoala, facultate, la birou, vacanta, de lucru si tot asa.  imi amintesc o perioada in care nu ne-am vazut de mult si aveam emotii gramada pentru ca… nu stiam ce voi face atunci cand o vad, ma gandeam ca poate s-a schimbat si cum va fi. si nu a fost singura zi astfel, si acum mi se intampla. des.

dar vine grabit, repartizeaza pacientii studentilor pentru efectuarea anamnezelor si pleaca grabit. acestia se stramba putin, dar ajung curand sa se incurajeze unul pe celalalt in timp ce incearca sa completeze foaia cu observatii.

dupa 23 de minute se intoarce medicul si le face semn tuturor sa isi puna manusile.

Continuă să citești cu manusi..