nu iubesc …

e greu sa scrii despre fericire, despre ceea ce determina unei persoane acest sentiment de exaltare, de liniste interioara, de calm datorata de succes, de reusita, de regasire in persoana ce-i sta alaturi.

pe mine acest sentiment „m-a lovit” de curand – mi-am dat seama ca sunt intr-o relatie stabila de prea mult timp pentru a mai lasa loc unor insecuritati copilaresti, ca sunt iubit si apreciat, ca-mi este daruit cu bucurie totul. mi-am dat seama ca incep sa fac aceste lucruri „din instinct”, ca nu mai trebuie sa le procesez ca in trecut, ca nu imi trebuiesc notite pentru a o intreba cum se simte intr-o zi mai friguroasa sau mai grea.

am invatat sa simt. si apreciez asta.mult!

fericirea iti poate fi sadita in suflet de surprize – ca intoarcea acasa dupa o sedinta cu program prelungit din week-end si gasirea a zeci de bilete multicolore cu mesaje din suflet lipite peste tot in casa!!! acel moment a fost un iceberg imens – nu m-am asteptat, nu pot spune „rutina”, ci doar ca nu m-am asteptat – ce mi-a inseninat cel putin jumatate de an din viata!!!

fericirea? o poti gasi in orele tarzii din noapte cand trebuie sa faci un ceai si sa cauti pastilele de raceala, siropul de tuse, cand dormi „iepureste” si asculti ce se intampla in jur – ii mai este rece? oare e prea cald? face febra sau ii este rau?

fericirea – e atunci cand uiti de matematica si 1+1 intelegi ca face doar 1. tu nu te anihilzi ca persoana independenta, ea nu te intregeste – este o comuniune de spirit. ganditi si simtiti impreuna.

nu merg – mergem!

nu fac – facem!

nu sunt – suntem

nu iubesc – iubim!

Anunțuri

un joc de copii ce au Timpul si un suflet mare.

de unde ar trebui sa incep sa chinui in cuvinte ce simt pentru tine? de unde sa incep sa-mi amintesc tot ce am vrut sa iti spun in fiecare zi in care am sfarsit prin a sta tacut, in schimb te-ar fi bucurat si un banal „ce mai faci”? de unde sa incep a-mi descatusa mintea pentru a pune in cuvinte ce simt, fericirea asta mare ce m-a lovit, m-a invaluit cu tot ce este ea..

si nu stiu daca de vina esti tu, sau amandoi – intalnindu-ne!

te-ai uitat vreodata in jur pentru a te trezii in mijlocul unui sentiment de invidie, de dorinta napraznica de a stii cum este, de a simtii si tu ce cimt ei, de a fi, a vedea acel loc ce-ti este povestit cu lux de amanunte, de a trai si tu acel banal cotidian asa cum ajunge Mora, amicul meu din Dallas, Texas, sa isi descrie viata de zi cu zi?

lizard-cat

iar atunci cand ajungi sa cunosti, simti, vezi, traiesti in acele locuri, sa nu iti poti da seama cum naiba trebuie sa faci pentru a te bucura de ele?

sa te temi ca le pierzi, ca pierzi acel sentiment, ca nu il poti retine?

cel mai trist e atunci cand nu mai faci diferenta intre persoanele care nu au stiut sa faca cu increderea oferita si…noii oaspeti ai acelui compartiment numit „viata ta”…

dar timpul trece pentru ca, nu? povestea asta trebuie sa aiba si capitolul ei fericit, iar cine spunea ca increderea se castiga nu a mintit – iar aceasta e poarta pe care intra si se revarsa fericirea ta. si o simti si o traiesti din plin…

si ii poti spune uitare sau, mai simplu – modul-meu-de-a-da-cu-piciorul-situatiilor-ce-m-au-facut-nefericit. 

caci e nevoie de o iubire mare sa te curete, sa te reintregeasca, sa faca din balonul ei de oxigen – al vostru. sa uiti orice regret, si fiecare neimplinire devine primul demers in a-ti urma visul abandonat.

pentru ca acum tu nu mai ai iubiri ce au fost, incretituri ale fruntii cand subit le reintalnesti – tu ai doar una. si nu simti altfel, nu vrei, nu stii cum ar putea fi.

nu ai stiut niciodata.

a trebuit timp si rabdare, pasiune si doi oameni care nu aveal altceva mai bun de facut, o sarutare, o imbratisare botezata „nu-ti voi mai da drumul niciodata”

acel „Ah, prostutule, daca ai stii tu uneori cat de mult te iubesc…” ma face sa rosesc de fiecare data.

pentru ca e prima oara cand aud asta spunandu-mi-se din suflet!

India.Arie – The Truth

ramai.

– ramai?!

ca în „ramai – și gata!” sau „ramai acum, dar pleci mai târziu?”.

o privesc și îi zâmbesc, ne continuam plimbarea liniștită de seară. îi strâng mâna în mâna mea, vreau sa îi răspund acum, dar mă răzgândesc. regăsesc în această situație momente mai vechi ce mi-au încercat sufletul în fel și chip; ulterior, acele evenimente m-au determinat sa-mi promit pe viitor să nu las nimic din trecut să mă afecteze. sa iau fiecare persoană sau situație ca fiind unică, sa nu afișez ”din experiența” ceva ce s-ar plia acelui moment sau loc, determinându-i într-un fel sau altul cursul în mod negativ. iar acum vei răspunde afirmativ cu un ”așa este, nu ar trebui” blamând practic un astfel de comportament, dar retrospectiv vei găsi un moment asemănător în viața ta. nu e bine, tinere!

cautăm garanții în drumul nostru, pârghii de sprijin ce ar trebui să se regăsească atunci când avem nevoie în cei din jur –  familie, prieteni, iubiți, soți sau copii. zilele trecute, deschizându-mi un depozit, doamna de acolo mi-a spus că banca, la rândul ei, este reasigurată – cum ar fi să apară acum un nene de lut în spatele meu și să-i spună ”poți avea încredere în el, e un băiat  bun” și-apoi să tacă pentru totdeauna.. ar garanta pentru mine, pentru că mă cunoaște de atâta timp, infinit mai mult decât poate ea astăzi, iar asta ar consta într-o garanție pentru amândoi, eu și omul de lut. pentru că el nu minte, dar eu pot. oamenii fac asta uneori.good relationships don't just happen

– vrei să rămân acum?

-da, vreau sa rămâi acum.

– îmi spui ”să rămân acum”? îmi ceri asta?

– da, îți cer.

-nu pot ”să rămân acum”! vreau ”să rămân și mâine”!

ce trebuia sa invat eu?!

e frig si urat, apasa sufletul norii grei de ploaie. e tinuta strans in frauri de catre nori,  picaturile nu se revarsa – creste tensiunea dintre ei si tunete se aud si fulgere le scapara ochii uneori pe intuneric.

el intarzie sa mai ajunga in dupa amiaza aceasta, dar ea il asteapta. priveste prin geam cerul ca de plumb si se intreaba daca are umbrela cu el. zambeste, mereu zambeste pentru ca din cei doi ea  mereu priveste senina orice situatie, chiar si atunci cand sufletul i se zbuciuma inlauntru privindu-l plin de griji.

intr-o zi s-a intrebat daca pisica de pe scara blocului are ce manca si cum se descurca ea, saraca. i-a oferit un hamster, dar matul a fugit speriat de pufosenia alba…

Continuă să citești ce trebuia sa invat eu?!

despre cea pe care o iubesc…

Dacă aș fi bărbat, n-aș iubi o femeie pentru frumusețea ei, ci pentru feminitatea ei… M-aș uita stăruitor doar spre o femeie care nu m-a zărit, preocupată doar ca să fie ea însăși.

Aș ști că-i frumoasă și dinîntunericul unei săli de teatru, pentru că nu râde strident și nici nu și-a urcat picioarele pe scaunul din față și pentru că plânge discret la replicile frumoase.. I-aș lua urma pașilor doar dacă aș simți că mă va refuza rece și politicos, pentru că nu-i place să fie agățată pe stradă. Dacă aș vedea-o pentru a doua oară, aș zâmbi de felul în care-și dă părul după ureche și mi-aș imagina că de-acolo, de la gâtul dezgolit, aș începe s-o sărut, când mi-ar da voie.. M-aș trezi dimineața cu chipul ei pe tavan, uitându-se încruntată și dulce către altul. Mi-ar plăcea pentru că merge hotărâtă și nu se îmbracă mulat, ci în alb și negru, nu e rujată și pudrată, ci doar limpede și fragilă la vedere…

Continuă să citești despre cea pe care o iubesc…

o imbratisare

ea il asteapta. ninge usor si acum il asteapta sa vina. el se grabeste, o zareste si isi grabeste pasul: indeparteaza pe toti cei care ii apar in calea sa catre ea. ii este cald si da drumul fularului ce-I infasura gatul – o domnisoara ce tinea un baiat de mana isi musca buza, dar nu este vazuta de nimeni spre norocul dansei.

Continuă să citești o imbratisare