Maine…

sunt putine dureri in lume care se pot ridica la nivelul amalgamului dintre singuratate, disperare si neputinta!

sa vrei sa faci ceva si sa ti se refuze, sa vrei sa continui, dar sa ti se ridice ziduri ce vin la pachet cu pumni si suturi! sa ti se refuze directia asta in care te indreptai, sa ti se refuze lumina ce-ti lumina viitorul, Viitor ce proiecta in intuneric singura ta borna de incredere intr-o mare de neliniste.

inca mai reprezinta, pentu ca in nebunia ta, de om care iubesti, nu poti accepta adevarul. preferi sa te scufunzi in irational pentru a putea trai, pentru a putea respira si maine. un maine discontinuu de doritul tau viitor!

un sunet metalic iti incranceneaza trupul…

este sunetul lui „Lumea ta se prabuseste”!!!

ramai.

– ramai?!

ca în „ramai – și gata!” sau „ramai acum, dar pleci mai târziu?”.

o privesc și îi zâmbesc, ne continuam plimbarea liniștită de seară. îi strâng mâna în mâna mea, vreau sa îi răspund acum, dar mă răzgândesc. regăsesc în această situație momente mai vechi ce mi-au încercat sufletul în fel și chip; ulterior, acele evenimente m-au determinat sa-mi promit pe viitor să nu las nimic din trecut să mă afecteze. sa iau fiecare persoană sau situație ca fiind unică, sa nu afișez ”din experiența” ceva ce s-ar plia acelui moment sau loc, determinându-i într-un fel sau altul cursul în mod negativ. iar acum vei răspunde afirmativ cu un ”așa este, nu ar trebui” blamând practic un astfel de comportament, dar retrospectiv vei găsi un moment asemănător în viața ta. nu e bine, tinere!

cautăm garanții în drumul nostru, pârghii de sprijin ce ar trebui să se regăsească atunci când avem nevoie în cei din jur –  familie, prieteni, iubiți, soți sau copii. zilele trecute, deschizându-mi un depozit, doamna de acolo mi-a spus că banca, la rândul ei, este reasigurată – cum ar fi să apară acum un nene de lut în spatele meu și să-i spună ”poți avea încredere în el, e un băiat  bun” și-apoi să tacă pentru totdeauna.. ar garanta pentru mine, pentru că mă cunoaște de atâta timp, infinit mai mult decât poate ea astăzi, iar asta ar consta într-o garanție pentru amândoi, eu și omul de lut. pentru că el nu minte, dar eu pot. oamenii fac asta uneori.good relationships don't just happen

– vrei să rămân acum?

-da, vreau sa rămâi acum.

– îmi spui ”să rămân acum”? îmi ceri asta?

– da, îți cer.

-nu pot ”să rămân acum”! vreau ”să rămân și mâine”!

ce trebuia sa invat eu?!

e frig si urat, apasa sufletul norii grei de ploaie. e tinuta strans in frauri de catre nori,  picaturile nu se revarsa – creste tensiunea dintre ei si tunete se aud si fulgere le scapara ochii uneori pe intuneric.

el intarzie sa mai ajunga in dupa amiaza aceasta, dar ea il asteapta. priveste prin geam cerul ca de plumb si se intreaba daca are umbrela cu el. zambeste, mereu zambeste pentru ca din cei doi ea  mereu priveste senina orice situatie, chiar si atunci cand sufletul i se zbuciuma inlauntru privindu-l plin de griji.

intr-o zi s-a intrebat daca pisica de pe scara blocului are ce manca si cum se descurca ea, saraca. i-a oferit un hamster, dar matul a fugit speriat de pufosenia alba…

Continuă să citești ce trebuia sa invat eu?!

o imbratisare

ea il asteapta. ninge usor si acum il asteapta sa vina. el se grabeste, o zareste si isi grabeste pasul: indeparteaza pe toti cei care ii apar in calea sa catre ea. ii este cald si da drumul fularului ce-I infasura gatul – o domnisoara ce tinea un baiat de mana isi musca buza, dar nu este vazuta de nimeni spre norocul dansei.

Continuă să citești o imbratisare