Maine…

sunt putine dureri in lume care se pot ridica la nivelul amalgamului dintre singuratate, disperare si neputinta!

sa vrei sa faci ceva si sa ti se refuze, sa vrei sa continui, dar sa ti se ridice ziduri ce vin la pachet cu pumni si suturi! sa ti se refuze directia asta in care te indreptai, sa ti se refuze lumina ce-ti lumina viitorul, Viitor ce proiecta in intuneric singura ta borna de incredere intr-o mare de neliniste.

inca mai reprezinta, pentu ca in nebunia ta, de om care iubesti, nu poti accepta adevarul. preferi sa te scufunzi in irational pentru a putea trai, pentru a putea respira si maine. un maine discontinuu de doritul tau viitor!

un sunet metalic iti incranceneaza trupul…

este sunetul lui „Lumea ta se prabuseste”!!!

Anunțuri

nu iubesc …

e greu sa scrii despre fericire, despre ceea ce determina unei persoane acest sentiment de exaltare, de liniste interioara, de calm datorata de succes, de reusita, de regasire in persoana ce-i sta alaturi.

pe mine acest sentiment „m-a lovit” de curand – mi-am dat seama ca sunt intr-o relatie stabila de prea mult timp pentru a mai lasa loc unor insecuritati copilaresti, ca sunt iubit si apreciat, ca-mi este daruit cu bucurie totul. mi-am dat seama ca incep sa fac aceste lucruri „din instinct”, ca nu mai trebuie sa le procesez ca in trecut, ca nu imi trebuiesc notite pentru a o intreba cum se simte intr-o zi mai friguroasa sau mai grea.

am invatat sa simt. si apreciez asta.mult!

fericirea iti poate fi sadita in suflet de surprize – ca intoarcea acasa dupa o sedinta cu program prelungit din week-end si gasirea a zeci de bilete multicolore cu mesaje din suflet lipite peste tot in casa!!! acel moment a fost un iceberg imens – nu m-am asteptat, nu pot spune „rutina”, ci doar ca nu m-am asteptat – ce mi-a inseninat cel putin jumatate de an din viata!!!

fericirea? o poti gasi in orele tarzii din noapte cand trebuie sa faci un ceai si sa cauti pastilele de raceala, siropul de tuse, cand dormi „iepureste” si asculti ce se intampla in jur – ii mai este rece? oare e prea cald? face febra sau ii este rau?

fericirea – e atunci cand uiti de matematica si 1+1 intelegi ca face doar 1. tu nu te anihilzi ca persoana independenta, ea nu te intregeste – este o comuniune de spirit. ganditi si simtiti impreuna.

nu merg – mergem!

nu fac – facem!

nu sunt – suntem

nu iubesc – iubim!

un joc de copii ce au Timpul si un suflet mare.

de unde ar trebui sa incep sa chinui in cuvinte ce simt pentru tine? de unde sa incep sa-mi amintesc tot ce am vrut sa iti spun in fiecare zi in care am sfarsit prin a sta tacut, in schimb te-ar fi bucurat si un banal „ce mai faci”? de unde sa incep a-mi descatusa mintea pentru a pune in cuvinte ce simt, fericirea asta mare ce m-a lovit, m-a invaluit cu tot ce este ea..

si nu stiu daca de vina esti tu, sau amandoi – intalnindu-ne!

te-ai uitat vreodata in jur pentru a te trezii in mijlocul unui sentiment de invidie, de dorinta napraznica de a stii cum este, de a simtii si tu ce cimt ei, de a fi, a vedea acel loc ce-ti este povestit cu lux de amanunte, de a trai si tu acel banal cotidian asa cum ajunge Mora, amicul meu din Dallas, Texas, sa isi descrie viata de zi cu zi?

lizard-cat

iar atunci cand ajungi sa cunosti, simti, vezi, traiesti in acele locuri, sa nu iti poti da seama cum naiba trebuie sa faci pentru a te bucura de ele?

sa te temi ca le pierzi, ca pierzi acel sentiment, ca nu il poti retine?

cel mai trist e atunci cand nu mai faci diferenta intre persoanele care nu au stiut sa faca cu increderea oferita si…noii oaspeti ai acelui compartiment numit „viata ta”…

dar timpul trece pentru ca, nu? povestea asta trebuie sa aiba si capitolul ei fericit, iar cine spunea ca increderea se castiga nu a mintit – iar aceasta e poarta pe care intra si se revarsa fericirea ta. si o simti si o traiesti din plin…

si ii poti spune uitare sau, mai simplu – modul-meu-de-a-da-cu-piciorul-situatiilor-ce-m-au-facut-nefericit. 

caci e nevoie de o iubire mare sa te curete, sa te reintregeasca, sa faca din balonul ei de oxigen – al vostru. sa uiti orice regret, si fiecare neimplinire devine primul demers in a-ti urma visul abandonat.

pentru ca acum tu nu mai ai iubiri ce au fost, incretituri ale fruntii cand subit le reintalnesti – tu ai doar una. si nu simti altfel, nu vrei, nu stii cum ar putea fi.

nu ai stiut niciodata.

a trebuit timp si rabdare, pasiune si doi oameni care nu aveal altceva mai bun de facut, o sarutare, o imbratisare botezata „nu-ti voi mai da drumul niciodata”

acel „Ah, prostutule, daca ai stii tu uneori cat de mult te iubesc…” ma face sa rosesc de fiecare data.

pentru ca e prima oara cand aud asta spunandu-mi-se din suflet!

India.Arie – The Truth

din Suflet

ma uit ca nu mai ajung sa scriu pe blog, desi imi propusesem sa faca asta cu mult mai des la inceputul anului.

ma uit ca nu am reusit sa imi fac cu mult mai multi prieteni, desii…acelasi gand bun l-am avut. ba chiar incep sa pierd prietenii mai vechi. sa nu fii meritat? {m}s-a{am} schimbat atat de mult incat lucrurile nu se mai leaga, se lovesc reci unele de altele fara a mai gasi nici macar un punct de coeziune macar bilaterala?

sunt lucruri care ne plac, sau cel putin ne gadila interiorul intr-un mod placut si da, recunosc! ajungem sa pierdem timp,sa ne pierdem pe noi insine in mirajul ideilor ce ne fura orele…acum au fost 8 /12/16/21(acel inca putin si inchid totul, nu mai pot!)/23/1/3(aproape!)

sa fie oare trista aceasta rapire de sine doar pentru ca nu vrei un lucru sa il faci doar asa, sa fie placut? ci dorest sa iasa bine, u vrei altfel decat bine, sa iti placa, sa fii mandru de ceea ce ai realizat macar aproape perfect?

as putea lasa lucrurile in acea @voie a sortii si sa le @mantuiesc repede, doar sa fie facute. dar mi-e sila si mi-e prea drag ce fac acum pentru a nu-mi mai pasa…

daca iti place ceva sau visezi sau pur si simplu te gandesti ce bine ti-ar sta daca: fa-o!!! nu te gandi la bugetul redus, la timpul ce ti-l mananca, la nervi si telefoane incheiate rapid cu un@mai lucrez putin si te sunt eu… – nimic nu egaleaza satisfactia pe care o ai la final!

p.s. Multumesc Cerului pentru tot! asta inseamnand putin design,o mica excursie mai tehnologica, dar sanatoasa!

Enjoy it! :-)

you can’t catch me…anymore!

dezamagirea mai mare ar fi nu esecul unei tentative, impulsul ce te-a impins sa trasezi mai departe de o simpla tabla si cu o alta creta decat alba gandul tau, visele tale, ci temerea aceasta sa-ti cuprinda fiinta paralizandu-ti vointa. si cred ca L. Blaga spunea asta pe undeva….

dar gata! Domeniul se inregistreaza (se mai asteapta confirmarea platii or something), ne uitam timid la hosting si incepe sa scriem articole… mi-e inima cat un purice pentru ca e un proiect important, de suflet pe care l-am amanat. vreau si sper sa iasa ceva pe masura visului meu!

pentru asta se va lucra de la noul meu laptop, un hp g6 cu i3 generatia cu numarul 2 :p, ajutat de inca doua monitoare externe, gratie placii grafice dedicate ATI, cu doza zilnica de cafea si alte nebunii…

–==Va urma==–

ramai.

– ramai?!

ca în „ramai – și gata!” sau „ramai acum, dar pleci mai târziu?”.

o privesc și îi zâmbesc, ne continuam plimbarea liniștită de seară. îi strâng mâna în mâna mea, vreau sa îi răspund acum, dar mă răzgândesc. regăsesc în această situație momente mai vechi ce mi-au încercat sufletul în fel și chip; ulterior, acele evenimente m-au determinat sa-mi promit pe viitor să nu las nimic din trecut să mă afecteze. sa iau fiecare persoană sau situație ca fiind unică, sa nu afișez ”din experiența” ceva ce s-ar plia acelui moment sau loc, determinându-i într-un fel sau altul cursul în mod negativ. iar acum vei răspunde afirmativ cu un ”așa este, nu ar trebui” blamând practic un astfel de comportament, dar retrospectiv vei găsi un moment asemănător în viața ta. nu e bine, tinere!

cautăm garanții în drumul nostru, pârghii de sprijin ce ar trebui să se regăsească atunci când avem nevoie în cei din jur –  familie, prieteni, iubiți, soți sau copii. zilele trecute, deschizându-mi un depozit, doamna de acolo mi-a spus că banca, la rândul ei, este reasigurată – cum ar fi să apară acum un nene de lut în spatele meu și să-i spună ”poți avea încredere în el, e un băiat  bun” și-apoi să tacă pentru totdeauna.. ar garanta pentru mine, pentru că mă cunoaște de atâta timp, infinit mai mult decât poate ea astăzi, iar asta ar consta într-o garanție pentru amândoi, eu și omul de lut. pentru că el nu minte, dar eu pot. oamenii fac asta uneori.good relationships don't just happen

– vrei să rămân acum?

-da, vreau sa rămâi acum.

– îmi spui ”să rămân acum”? îmi ceri asta?

– da, îți cer.

-nu pot ”să rămân acum”! vreau ”să rămân și mâine”!

relatii pe perioada determinata

relatii pe perioada determinata.

in cat timp se pot pune corzi la chitara cu tot cu primul acordaj? in 8 minute, daca sunt sunata si mi se spune “ia si chitara” iar tu intri in panica pentru ca tocmai ai scos corzile si ai lustruit lemnul instrumentului si l-ai lasat sa respire un pic si crezi ca ai tot timpul pana vineri la concert numai ca emisiunea e peste 2 ore… :)

multe din lucrurile pe care trebuie sa le facem in regim de urgenta ne ies foarte bine pentru ca ne concentram toate cunostintele si energiile si adrenalina intr-un interval scurt, de obicei imposibil. reusita e intens savurata in astfel de momente, ne da masura nivelului de pregatire (nu, nu ma refer la schimbatul de corzi de chitara, inceputul era doar un pretext… :) ) termenul-limita, cu cat este mai indepartat, cu atat va scadea sansa “proiectului” de a fi realizat in etape logice, coerente. stim bine ca de obicei cu 4 zile inainte de dead-line incepem sa ne ingrijoram, cu 3 zile inainte deschidem fisierele, cu 2 zile inainte scriem primele 2 pagini (din 47) si abia in ultima zi, cu noapte cu tot, muncim ca disperatii. exceptiile sa nu citeasca articolul asta :)

vorbeam de curand despre termene date unor relatii. daca durata unei casatorii ar fi predeterminata (5 ani de mariaj dupa care expira contractul) ar insemna oare ca ne-am manifesta altfel, ca am fi mai atenti, ne-am purta mai cu grija in raporturile de cuplu? daca aplic totusi patternul de comportament descris mai sus, legat de dead-line-uri, cred ca am cadea in acelasi pacat al crizei din mariajul pe termen nelimitat: abia pe ultima suta de metri ne-am trezi ca vrem sa facem, sa dregem, ne-am implica activ, am corecta greseli, am rescrie atitudini, fie si temporar. asa ca iata-ma cum nu pot fi de acord cu ideea de relatie pe termen fix, ca nici asta nu imbunatateste cu nimic lucrurile…

ieri s-a discutat in studioul tv, printre altele, despre ce anume inveti dupa o relatie care nu a mers bine. daca fiecare ar invata cate ceva, tot ce ar urma “dupa” ar fi perfect. fiind vorba de adulti insa, voi repeta ceea ce mi-e clar de foarte multi ani: adultii nu se schimba :) cine a avut un comportament donjuanic se va manifesta la fel in continuare, cine a fost lenes si lipsit de exercitiul de daruire va lancezi in continuare. numa’ sa treaca fluturii din dragostea nr 2 si sa intram in “normal”-ul de cuplu, in rutina aceea inevitabila. stai o tzara!

via net