ce trebuia sa invat eu?!

e frig si urat, apasa sufletul norii grei de ploaie. e tinuta strans in frauri de catre nori,  picaturile nu se revarsa – creste tensiunea dintre ei si tunete se aud si fulgere le scapara ochii uneori pe intuneric.

el intarzie sa mai ajunga in dupa amiaza aceasta, dar ea il asteapta. priveste prin geam cerul ca de plumb si se intreaba daca are umbrela cu el. zambeste, mereu zambeste pentru ca din cei doi ea  mereu priveste senina orice situatie, chiar si atunci cand sufletul i se zbuciuma inlauntru privindu-l plin de griji.

intr-o zi s-a intrebat daca pisica de pe scara blocului are ce manca si cum se descurca ea, saraca. i-a oferit un hamster, dar matul a fugit speriat de pufosenia alba…

– ai ajuns? il intreaba ea vazandu-l intrand in casa. el se opreste pentru o clipa, de parca ar fi uitat ceva. se intoarce spre usa, dorind sa iasa. se opreste iar. se indreapta spre ea cu tot corpul si o priveste. talpile ii stau mute, infipte adanc in betonul rece.

s-au mutat impreuna si stau intr-un bloc cu patru etaje, la primul dintre ele. e frumos primavara, sunt doi ciresi in dreptul geamului de la bucatarie. el deschide mereu  geamul dimineata in timp ce isi bea cafeaua. ea il cearta pentru ca e frig si vrea sa il inchida imediat, dar nu apuca. e cuprinsa de bratele lui si i se asaza la piept. potrivit de tare, potrivit de dulce, doar cu putina vanilie ii pregateste cafeaua. e felul ei de a spune „multumesc” pentru cele 5 minute de somn pe care el si le rupe seara asteptand ca ea sa adoarma. se stiu doar 5 minute, dar adeseori se pierde privind-o. adoarme asa, cu gandul la ei. e mai bine decat sa te gandesti la griji, te vor napadi vrei, nu vrei, a doua zi!

isi priveste papucii uzi si se gandeste la cei de jos. e ciudat cum acelasi lucru poate reprezenta acel „eu pana aici ma ridic” – vise,ganduri, intreaga existenta! in timp ce pentru altii este sprijin, o parghie de sustinere in calea lor spre „mai mult, mai bine, mai sus”.

e descurajat. sunt putine momente in care intreaga sa fiinta simte ca se scufunda, ca intregul areal al viselor ce sustin o persoana se transforma subit intr-o gaura neagra, intr-o forta careia nu i te poti impotrivi. te simti amenintat a deveni o piesa fara vointa proprie.

ultima data s-a intamplat in toamna, 18 septembrie. era o seara de duminica. intr-un geamantan visiniu avea ce poti numi „aproape tot ce am nevoie si este al meu”. restul era portionat in doua rucsace. trecusera aproape doua ore de cand plecase si jumatate de pachet de tigari. pana la sfarsitul acelei zile spera sa i se termine drumul sau pachetul. dar ceva mai trebuia sa ramana…

un vartej de autobuze schimbate si oameni intrebati un singur lucru: „care este cel mai apropiat drum catre gara?”.

aici e ciudat. e ciudat cum fiecare om are cursul sau, ideea sa de cum poti ajunge intr-un loc. sunt cateva lucruri pentru care merita sa te rogi in viata. sa dai peste un om cu idei practice foarte scurte in privinta unui drum, indiferent de natura sa, e unul dintre ele.

e sfarsit, sfasiat de intrebari, dar isi spune ca nu mai are mult – a ajuns la gura de metrou, cateva statii si gata, paraseste acel loc! dar ceva se intampla. se opreste si priveste in jur inca o data. parca luandu-si ramas bun. coboara, sau cel putin incearca, nenumaratele scari. si se impiedica si se opinteste sa le parcurga intreg pe toate. atunci se intampla. ceva se rupe si furios da drumul geamantanului ce il impovara. il impinge pe scari cu piciorul, acesta prinde viteza si se opreste intr-un perete la capatul lor. acum e mai bine, se simte mai usor si gata de drumul ce il avea de parcurs. lumea il priveste mirata, intrigata de gestul lui. nimeni nu se ofera sa ajuta sau sa ii spuna nimic.

geamantanul acela il urmareste si acum, e tot bagajul lui de greseli din trecut pe care acum risca sa le comita iar. le stapaneste cu greu, le reprima gandindu-se la consecinte. nu si-ar ierta sa pierda iar. nu acum cand atatea variabile s-au intalnit si il inconjoara, cand ea stie sa transforme orice frunte incruntata intr-un zambet drag, ori sa ii spuna bland unde sau cum a gresit fara a-l pune intr-o postura neplacuta. l-a facut sa ii pese, sa acorde importanta datorata unui lucru sau altul.

cei doi se privesc, ea se teme putin sa nu plece. el se indreapta grabit si o imbratiseaza. o strange puternic si ii saruta crestetul. parul ei miroase a iasomie…

– tin la noi! iti multumesc ca te iubesc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s