o imbratisare
ea il asteapta. ninge usor si acum il asteapta sa vina. el se grabeste, o zareste si isi grabeste pasul: indeparteaza pe toti cei care ii apar in calea sa catre ea. ii este cald si da drumul fularului ce-I infasura gatul – o domnisoara ce tinea un baiat de mana isi musca buza, dar nu este vazuta de nimeni spre norocul dansei.
ajunge in fata ei si se opreste: se privesc amandoi pentru o clipa, dar nu ii mai rezista. o ia in brate si o saruta, picioarele ei parasesc pamantul, zapada se asterne acum peste locul unde l-a a asteptat cuminte.
cladirile si oamenii se rotesc in jurul lor: ea tipa de draga ce-i este senzatia si barbatul ei, el zambeste si o indrageste mai mult. o priveste cum vantul rece si cativa fulgi de nea se joaca obraznic in parul ei.
- esti nebun! puteam sa…uite, uite cum ne priveste lumea!
-nu-mi pasa, doar sunt cu tine… esti doar a mea!
avantul lui este privit cu ochi critici de o batranica carcotasa rau.
- puteati lovii pe cineva, mama…
ei zambesc gandindu-se la ce amintiri au trezit in mintea ei. se apropie de el si il imbratiseaza, mainile ei apoi se strang in palmele lui. sunt acoperite acum si se incalzesc – capul si-l lasa incet pe pieptul lui si inchide ochii. mana lui ii cuprinde mijlocul pentru a o apropia mai mult, ninge in continuare. inchide ochii si ii saruta crestetul, parul ei ii mangaie chipul si zambeste simtind parfumul ei in aerul rece…
- mi-ai lipsit, sa nu mai pleci niciodata atat de mult, te rog!
- off, dragul meu – si tu. nu mai plec, vreau sa raman cu tine…
