EA…

Păcatele în dragoste sunt: minciuna şi trădarea.

Paolo Mantegazza

soarele se pregatea sa isi arunce lumina pe pamant cand el aparu, iar destinul il privi nemilos. vazandu-l slab si vanat la trup i-au luat darurile pe care muritorii le primesc la nasterea lor – ii raman doar greutati. dar nu-i nimic, ai rabdare, baiete! va fi bine…

anii trec, si tot ce ar fi trebuit sa ii fie daruit a invatat sa dobandeasca – nu cu mana intinsa, ci cu pumnul strans a reusit din viata sa culeaga tot ce e mai bun.

va afla curand cat de minunat este sa ai pe cineva langa tine, sa ai sentimente pentru acea persoana, acea strangere de mana cand cuvintele sunt de prisos si te simti daramat de probleme, atingerea de buze, ochii inchisi – trupul lui ce striga spre al ei “te vreau”…

o imbratisare

ea il asteapta. ninge usor si acum il asteapta sa vina. el se grabeste, o zareste si isi grabeste pasul: indeparteaza pe toti cei care ii apar in calea sa catre ea. ii este cald si da drumul fularului ce-I infasura gatul – o domnisoara ce tinea un baiat de mana isi musca buza, dar nu este vazuta de nimeni spre norocul dansei.

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,400 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 23 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Vis de Craciun…

- Da, am luat, iubito. Si…dar, doar doua? Ajung?! Stii, nu as vrea sa mai vin, sper sa ajunga. Pai acum merg sa iau…da, nu uit sa iau – mi-am notat. Nu, nu trebuie sa imi trimiti niciun mail, am oricum lista de la tine. Cum sa uit? Doar e lista cu lucruri ce nu trebuiesc uitate…da, ma grabesc. Si eu!

Si privirea sa goleste intr-o clipa rafturile din jur in timp ce mainile lui alearga grabite de la un produs la altul incercand sa scurteze cat poate timpul acesta, al cumparaturilor de sarbatori. Se gandeste in timp ce lista e urmarita si bifata incetisor ca se acorda destul de multa importanta acestei activitati si adeseori devine la fel de amuzanta ca si o plimbare prin parcul de distractii. De ce? Simplu: isi lasa carutul in apropierea raionului de fructe, ia cateva rodii si kiwi, nu uita de “acrituri” – portocale, lamai si mandarinele pentru ea, le pune intr-un carut si se indreapta sa ii mai cumpere ei ceva. Doar ca…

se asterne frigul peste … noi!

Am invatat sa ma incred in greselile proprii, dar mai ales in ale altora. Sunt lectii lipsite de frumusete, insa. Vin pe nepregatite, iar invatamintele nu ni le insusim imediat. E nevoie de timp. Alte si alte anotimpuri se succed pana cand reusim sa ne dezlipim fruntile din cotidianul pixelat si sa acceptam minusurile si plusurile oricarei ecuatii a caror necunoscute suntem, astfel incat sa nu obtinem vreodata rezultatul sumbru al singuratatii.

nunta in Basarabia

film

mai sus am pus filmul pe care l-am revazut inainte sa plec spre Balti, la nunta Marinei si a lui Nicu. am dorit sa il vad sperand sa imi fac o idee despre ce avea sa fie zilele ce tocmai s-au incheiat…

va las sa il (re)vedeti!

eu promit sa revin cu impresiile pe care mi le-am notat cat mai curand!

Aveti grija de voi!

am invatat…

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul… depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI.

sfarsit…

stii? mult timp apoi nu am vrut sa ma intorc de pe front. voiam sa merg mai departe, chiar daca adeseori acest mai departe insemna sa dam indarat, sa lasam inamicului ce reusisem cu greu sa cucerim, iar victoria noastra era adeseori de ordinul a catorva zile dintr-o saptamana, o zi sau poate chiar o ora.inainte ajungeam sa fugim parca zambind spre primul loc de unde puteam riposta inversunati, stiam ca nu vom ajunge noi la capatul pamantului ca acolo sa primim branci peste margine si sa cadem in haul acela infernal.

dar acum este altfel. am vazut ca nu e doar o chestiune de timp, ordine si munitie sa castigam. vad cum vieti se pierd, cum cei dragi se sting langa tine, cum pier spulberati de grenade si obuze. te privesti speriat uneori pentru ca nu cumva mana, degete sau alte parti din corpul celor din jur sa nu ti se rataceasca prin buzunare; nu frigul, mizeria sau foamea te scarbeste, cat violenta asta pe care nu ti-o poti explica.

aproape tot ce conteaza…

azi vreau sa iti multumesc. da, astazi vreau sa ma opresc si sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.

si vreau sa incep cu ziua in care ai venit pe lume si ai vrut sa imi fii aproape, chiar daca eu uitam ca nu sunt singur, cu acele momente in care ai crezut in mine si m-ai sustinut, in care mi-ai tinut partea chiar daca nu meritam si mai tarziu ne-am dat seama ca am gresit.

sau pentru atunci cand mi-ai zis ca va fi bine, chiar daca atunci nu era. pentru ca ai stiut sa imi spui o vorba buna. ai avut dreptate: timpul ii va cerne pe cei din jurul meu, dar vor ramane mereu persoanele care tin la mine neconditionat, cei pe care ii iubesti.

tu ai ramas mereu.

pe bune..

de ceva timp incerc sa ma schimb pentru ca vad cum anumite situatii ajung sa scoata din mine tot ce poate fi mai rau. si adeseori ma uit mirat si in acelasi timp ingrozit de reactia mea. astfel ca mi-am propus sa imi notez tot ce ma deranjeaza si sa gasesc o modalitate prin care in acele situatii sa fiu mai calm, rabdator si un zambet… nu stiu cat voi reusi, dar hei! am pornit la drum, batrane…

pe o foaie alba am pus side by side ce ma deranjeaza si ce ajunge sa ii deranjeze pe cei din jur, pentru ca de cele mai multe ori chestia asta pleaca de la mine. ajung sa ii deranjez pe cei din jur si reactia lor, fireasca, de ce nu? trezeste in mine… mai multe chestii neplacute.

cu manusi..

7 studenti, 3 si 4, asteapta sosirea medicului. emotii pentru ca e prima zi. mereu ai emotii prima oara, orice ar fi. prima intalnire, prima zi de scoala, facultate, la birou, vacanta, de lucru si tot asa.  imi amintesc o perioada in care nu ne-am vazut de mult si aveam emotii gramada pentru ca… nu stiam ce voi face atunci cand o vad, ma gandeam ca poate s-a schimbat si cum va fi. si nu a fost singura zi astfel, si acum mi se intampla. des.

dar vine grabit, repartizeaza pacientii studentilor pentru efectuarea anamnezelor si pleaca grabit. acestia se stramba putin, dar ajung curand sa se incurajeze unul pe celalalt in timp ce incearca sa completeze foaia cu observatii.

dupa 23 de minute se intoarce medicul si le face semn tuturor sa isi puna manusile.